cand iti vine sa strigi cat te tin plamanii...nu poti..ei bine nu intotdeauna..fac o paranteza..eram in sicila...acum 7 ani cred...ajuns din greseala cioban...da ati vazut bine...cioban...eram libertin si necopt...vroiam sa-mi mobilez apartamentul si credeam ca in italia sunt cainii cu colaci in coda...in cazul meu oile...am reusit sa bat pamanturile aride ale sicilei o saptamana fara sa-mi pierd cumpatul,apoi am clacat.Ma uitam la ceas din cinci in cinci minute,si-mi stergeam fata transpirata din 30 in 30 de secunde.In prima mea zi de cioban,Frantz,sicilianul caruia ii pazeam oile mi-a dat un pachet de tigari si mi-a adus la cunostinta ca imi mai cumpara altul peste o saptamana...imi venea sa-i crap capul...
Ultima din cele 2 saptamani petrecute in Sicila a fost cea mai grea.Ma plictiseam teribil,deja incepusem sa miros a oaie,oile nu mai stateau locului si alergau in toate directiile fugarite de berbecii in calduri,eu fugeam dupa berbeci sa-i omor cu bete de bambus...pielea imi era inegrita de parca facusem solar 24/7,ma saturasem de conserva de vaca pe care o primeam cu regularitate in fiecare zi,imi era mila de mine,si nu stiam cum sa fug cat mai departe in conditiile in care nu cunosteam pe nimeni si nu aveam nici un ban in buzunar.in ultima zi petrecuta pe campurile siciliei am cedat si am URLAT...da..am URLAT cat m-au tinut plamanii,apoi extenuat de efortul depus am lesinat intr-o calmitate macabra.Mi-am luat inima in dinti in aceiasi seara ,mi-am spalat toate hainele,am asteptat sa adoarma Fraanz,si am fugit.Am mers de la 12 noaptea pana a 4 dimineata sperand sa fiu pe drumul cel bun si sa ajung in Siracuza la gara.Pana in Siracuza am mers aproape 50 km pe jos,am urcat in primul tren,am fost dat jos la a 2-a statie,m-am rcat in urmatorul tren,am fost dat jos din nou,si in 4 zile tot schimband trenuri si mancand smochine am ajuns intr-un final in Milano...e pe bune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu