Picatura de amar sau cum vedem cu ochii larg inchisi

M-am staurat sa tot aud replici gen - viata mea kind of suck's sau nu pot sa fac tot ce mi-as dori sau...nu am ceea ce-mi doresc...de ce altii pot fi fericiti si eu nu.Facand o paralela as putea spune ca in fotografie,exact ca si in viata de zi cu zi totul depinde de perspectiva.Cum vrei sa arate tabloul final?Schimonosit de intrebari fara rost sau desavarsit prin solutii de un banal socant?Ma trezesc in fiecare dimineaza recunoscator.Recunoscator pentru patul care nu s-a rupt,pentru apa cu care ma spal pe fata,pentru periuta de dinti care ma asteapta cuminte la locul ei...pentru oglinda de troleu care mi-am luat-o ieri in ceafa si care ar fi putut fi mult mai dureroasa.Ideea ar fi ca suntem dominati de temeri.Cred ca mai bine ne-am fi numit Homo-Tematorus.ok...dar ce declanseaza teama?Ce s-ar intampla daca nu ne-am mai dori nimic?Ar fi prea simplu...nu ne-am mai teme ca nu vom primi acel ceva.Oricum daca iti doresti ceva cu adevarat,si ti-l doresti foarte mult cu siguranta vei fi convins ca-l vei putea obtine.Concluzionand....daca ti-e teama cauta un alt obiect al dorintei...se pare ca acesta nu ti-l doresti chiar atat de mult