Nu am stiut dinainte cum va arata aceasta descarcare,nu mi-am propus nimic,si nici nu stiu ce urmeaza.Important este ca am simtit o nevoie irezistibila de a scrie ceva,nu stiu ce anume, orice.Imi place sa cred ca am in fata o tava cu plastilina...o privesc,o mangai,o miros...incerc sa-i ascult tacerea.Interactionez,incerc sa ma identific cu ea,pentru a-mi constientiza actinile viitoare.Imi tin respiratia si-mi eliberez mintea...nu vreau si nu pot gandi in secunda cu pricina.O iau,ma invelesc cu ea,doar pentru a o proiecta apoi spre tinta.Imi place sa abstractizez,dar din pacate nu folosesc plastilina...Imi place sa ma joc cu lumina,si da...imi iubesc aparatul foto